Cateheza-Explicarea Sfintei Liturghii- Prescura si Vinul

User Rating:  / 2
PoorBest 

Prescura și vinul daruri ale Vieții Veșnice

 

Cultul Bisericii Ortodoxe are ca punct de gravitație Sfânta Liturghie. Toate slujbele care se săvârșesc în biserică au ca scop pregătirea pentru Liturghia fie duminicală și din sărbători, fie zilnică în mănăstiri. Importanța Sfintei Liturghii decurge din scopul ei: împărtășirea tuturor celor prezenți la săvârșirea ei cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos pentru sfințirea sufletelor și trupurilor credincioșilor.

Sfânta Liturghie este Cina cea de Taină  dinaintea patimii Mântuitorului  la care Însuși Domnul a oferit spre mâncare și băutură trupul și sângelel Lui :Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi. (Luca 22. 19-20).

La acest festin duhovnices, Sfânta Liturghie, noi participăm prin rugăciune, cântare dar și prin implicare activă reală prin aducerea darului de prescură (pâine) și vin.

Credinciosul își aduce darul la fiecare Liturghie fiind gestul prin care el își oferă propria lui viață Domnului Hristos (cf. Sfântului Nicoale Cabasila). Aceste alimente simbolizează viața biologică a omului deoarece sunt alimente caracteristice doar lui. Ele necesită o preparare prealabilă ca să existe în această formă de aceea sunt simboluri ale vieții omului.  Credinciosul oferă pâinea ca simbol al vieții lui materiale iar înapoi primește de la Hristos, în cadrul Sfintei Liturghii, aceeași pâine dar prefăcută în Trupul și Sângele Domnului pentru a-i sfinți viața întragă.

 

 

Ce simbolizează forma prescurii ?

 

Prescura este simbol al jertfei pentru ca pâinea reprezintă viața și pe noi înșine care ne jertfim. Dacă mărimea prescurii este determinată de motive de ordin practic, forma îi este dată de simbolismul ei: "rotundă" pentru dumnezeirea fără început și sfârșit și pentru rotunjimea pământului, "cu trei cornuri" pentru Sfânta Treime, "cu patru cornuri" în forma de cruce, "cu cinci cornuri" amintind cele cinci pâini înmulțite de Mântuitorul în pustie. De obicei, indiferent de formă, prescurile se fac din două straturi suprapuse simbolizând cele două firi ale Mântuitorului.

Ce este prescura , cum se face și cine poate face?

 

În slujirea cultului ortodox, pâinea se folosește sub două forme: prescura și artos. Cuvântul prescura vine de la grecescul "prosfora" si inseamna jertfa, ofranda, aducere sau punere inainte. Prescura - proskura, prosfora - este o paine micuta, de forma rotunda, facuta din aluat dospit, folosita in mod special pentru savarsirea Sfintei Liturghii. Din această pâinică se taie, pe lângă Sfântul Agneț, și toate celelalte miride, cat si Anafura.

Prescura este făcută din aluat dospit, amestecat cu sare si apa. Liturghierul prevede anumite cerințe de calitate în ceea ce privește prescurile: să fie făcute din făină albă de grâu curat, nu prea veche ori alterată, să fie preparate cu apă naturală, curată, potrivit de sărate, dospite, bine coapte și nearse, cu gust firesc.

Prescura are mai multe forme. Cea mai întâlnită este cea de pâinișoară rotundă, pe care se aplică o pecete cu un instrument special, numit "pistornic", și care imprimă inițialele IC XC NI KA (ce sunt literele grecești care prescurtează expresia Iisus Hristos învinge) dispuse sub forma de pătrat. Această formă rotundă simbolizează pământul sau lumea pentru care s-a jertfit Hristos și care i se aduce înapoi, ca ofrandă. Prescurile se pregătesc de către o persoană

cu viața curată, adică având rugăciune multă și nevoință de post și fapte bune. Este foarte greșită ideea cum că prescurile pot fi făcute doar de femei necăsătorite ori care nu mai trăiesc viața trupească cu bărbații lor. Această concepție nu are însă nici o bază în tradiția Bisericii. Această părere se arată falsă încă de acolo cum că la început, pentru Sfânta Liturghie, nici nu existau actualele prescuri, ci pâine obișnuită, adusă de credincioși de prin casele lor.

Nu există nici un canon care să prevadă acest lucru, cum că cine le pregătește să nu aibă relații trupești. Probabil la originea acestei concepții stă interdicția pentru cei ce au săvârșit păcate grave și sunt opriți de la împărtașanie de a-și aduce darul la altar. Dar a considera legăturile trupești ale soților cununați canonic drept păcat este în contradicție cu Sfănta Scriptură și cu întreaga învățătură a Bisericii.

Sfântul Pavel arată clar că "patul nunții este neîntinat" (Evrei 13, 4). Ori, dacă un preot căsătorit, având o viață conjugală normală, poate sluji Sfânta Liturghie cu vrednicie, de ce o femeie căsătorită canonic, care se poate împărtăși, nu ar putea face prescuri? Ca urmare pot face prescuri cei care, se străduiesc să ducă o viață curată, potrivit poruncilor lui Hristos. La noi în parohie fiecare poate participa de o manieră directă la facerea prescurilor prin cumpărarea meteriei din care se fac ele și anume făină și drojdie

 

Când aducem darul de prescură și vin la altar în cadrul Sfintei Liturghi ?

 

Înaintea fiecărei Liturghii, preotul pregătește darurile pe care le aduc credincioșii fie seara de dinaintea Liturghiei în timpul Vecerniei fie în dimineața slujirii ei  până la momentul cântării Heruvicului[1] sau Vohodului Mare[2]. Slujba în cadrul căreia se pregătește prescura se numește proscomidie și ea se face de către preot în altar în taină și nu în auzul credincioșilor.

Credincioșii de azi pot aduce darul lor în orice moment al slujbei de seară sau de dimineață până la momentul Vohodului. După acest moment preotul nu va mai putea primi darul lor deoarece Darurile sunt deja aduse spre sfințire pe Masa Altarului.

Alături de prescură și vin credinciosul aduce pomelnicul sau lista de nume a celor vii și a celor adormiți din familia lui pentru ca preotul să rupă o fărâmitură și să o pună pe Sfântul Disc.

Acest gest de a aduce la Altar o prescură la fiecare Liturghie, este o îndatorire a credinciosului arătând astfel dorința lui de a-și sfinți propria viață dar și pe cea  a persoanelor pe care le încredințează preotului prin pomelnicul pe care îl dă deodată cu prescura.



[1]Cântarea Heruvicului se face în partea a doua a Liturghiei care se numește și Liturghia celor credincioși iar în timpul cântării ei preotul tămâiază altarul și o parte din biserică și aduce din altar, în procesiune, darurile aduse de credincioși pentru a le depune apoi pe Masa Altarului. Textul cântării este: „Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim, și făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare aducem, Toată grija cea lumească să o lepădăm. Ca pe Împăratul tuturor, să primim, Pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngereşti."

[2]Vohodul mare este procesiuna prin care preotul ia de pe masa unde a pregătit prescura pentru Liturghie și le depune pe Masa Altarului  spre a fi sfințite. În timpul acestei procesiuni se întrerupe cântarea Heruvicului  deoarece preotul rostește o serie de cereri. 

 

FaLang translation system by Faboba